"Tous les enfants de jah ne virent pas au cliché/ Quand certains musiciens sont simplement inspirés/ Un simple hommage a jah sans joints ni faux rastas ..."
Acum 14 ani
marți, 2 septembrie 2008
feelin` the music
feeling it...singin it... be free....
"Tous les enfants de jah ne virent pas au cliché/ Quand certains musiciens sont simplement inspirés/ Un simple hommage a jah sans joints ni faux rastas ..."
"Tous les enfants de jah ne virent pas au cliché/ Quand certains musiciens sont simplement inspirés/ Un simple hommage a jah sans joints ni faux rastas ..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Un comentariu:
fara nicio legatura, ma iertati, dar trebuie..
După cum bine nu se ştie, am onoarea de a desfăşura activităţi nobile într-un loc pitoresc, plin de farmec şi praf (cu variantele glod-mâzgă la intemperii) unde nu se poate ajunge decât cu, atenţie, autobuzul. Călătoriile cu autobuzul sunt dotate, ca să zic aşa, cu două puncte de maxim interes care variază în funcţie de starea psihică a fiecăruia adică aşteptarea în staţie şi voiajul propriu-zis plus un alt moment inevitabil, vital, recte coborârea. Despre ultima şi despre viaţa de călător voi scrie poate cu altă ocazie, acum însă mă văd obligat să intervin pe fondul unui lucru extraordinar pe care l-am trăit astăzi, în timp ce-mi aşteptam mijlocul de transport, ca de obicei, cu ochii flămânzi după un petec de asfalt şi cu capul colcăind de gânduri care mai de care mai fistichiu. Lângă mine, două doamne respectabile, să tot fi avut ele cam 74-76 de ani bătuţi pe muchie de vânturi, ploi şi necazuri, discutau aprins pe o temă din care, la început, am surprins nişte termeni - cam nelalocul lor în preajma paporniţelor pline cu chitănţii - dintre care reproduc aici doar pe cele mai intrigante: particulă, cuantic, micro, nano şi alte câteva mizilicuri elevate, scurtcircuitante. Mă trag involuntar mai aproape, forţat de hibridul de curiozitate şi autoperfecţionare care s-a născut subit în tălpile mele ahtiate de cunoaştere şi fără să mai fac niciun comentariu, vă ofer fir cu fir, toată urzeala dialogului...
- ... cei doi fotoni care ies au polarizările corelate cuantic. Practic, primul foton poate fi polarizat în orice direcţie, iar cel de-al doilea obligatoriu în direcţia perpendiculară.
Doamna Elena (tanti Ileana pentru apropiaţi) cască înmărmurită:
- Funcţia de undă a celor doi fotoni este deci o superpoziţie cuantică a situaţiei clasice când primul foton este polarizat vertical şi al doilea orizontal, cu situaţia clasică când primul foton este polarizat orizontal şi al doilea vertical..
- Exact. După cum afirma şi bărbat’miu, dacă cineva acum ar măsura polarizarea fotonului de la celălalt capăt, ar trebui să-l găsească în polarizarea opusă, adică orizontală. Şi invers, dacă măsoară primul foton în polarizarea orizontală, atunci cel de-al doilea trebuie să fie în polarizarea verticală.
- Marie, (scărpinându-şi mustaţa bogată) Imi place mult formularea ta de adineaori (şi-s tare fericit că apuc să aud formularea pierdută): "structura universului nu este deloc asa cum o percepem noi, si spatiul este o iluzie".. Merge cu ideea mea ca aceast colaps al functiei de unda in tot Universul sugereaza un lucru: ca tot Universul nu este decat un punct! Tac insa malc, ca sa nu strige fizicienii ca m-am tampit si am luat-o pe aratura... Cum insa altfel se poate modifica ceva instantaneu in tot Universul..
Tanti Maria execută o mişcare fină de translaţie şi suprapune băierele sacoşei imense plină cu cartofi, pe umărul opus concomitent cu operarea unei rapide treceri a unghiei de la degetul mare peste o zonă a posteriorului care emitea insistent această pretenţie. Totul se petrece fulgerător, natural, Ileana nu surpinde nicio undă din emoţia copleşitoare din sânul Mariei, asaltat de superstiţioase jeturi exonerante de scuipat.
- Conform teoriei, aş putea deci să mă teleportez instantaneu într-un loc oarecare din univers, cu condiţia unică de a mă ansambla singură din micro-celulele din care eram alcătuită iniţial şi să monitorizez în timpul deplasării moleculare substratul fotonic din sacoşă pentru a nu permite dezagregarea cartofilor...
- Right. Ai fi obligată deasemenea să ţii cont de găurile negre din viermele temporal pe care ai să-l închiriezi, pentru că vezi tu Marie, când ai să te transformi în radiaţie electromagnetică sub formă de lumină (interlocutoarea suspină cu gândul la primele declaraţii de dragoste din partea lui Anton, soţul) nu poţi scăpa de fluxul lor aspirogen şi te-ai putea scufunda în haos.
Un val de praf însoţit de un pufăit strident întrerupe conversaţia celor două doamne şi mă văd nevoit să-mi urc stupoarea şi gura căscată în autobuz. În capul meu se manifestă un uragan dezlănţuit şi fioros. Până unde, Doamne, până unde...
Trimiteți un comentariu