1: Am alergat odata cu timpu`...: ianuarie 2011
javascript:void(0)

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Fur cuvinte

ganduri si idei, tragand aer tare-n piept, jegos de bucuresti; imi clatesc ochii cu un gri formidabil.
musca vorbeste, bunicul tace.
Lumina a cazut demult in asfintit. Deja devine apasatoare. Simti ca viata se coaguleaza in informatii, mai exact in observatiile pe care le faci. te simti incapabil sa actionezi, dar totusi incerci. Incepi sa te simti batran pe dinafara dar necopt pe interior. Incepi sa imbatranesti fizic, dar psihic incerci sa te mentii copil. Este destul de greu, tinand cont ca orice te afecteaza. Nu ai un sistem de aparare, incerci sa il construiesti, pui cate o caramida, dar uneori caramida pusa nu se potriveste; nu ajungi la maturitate. Oamenii nu traiesc in lucruri, nu traiesc in prezent; traiesc in urmarile unor actiuni (stabilite de ei sau poate nu). Intotdeauna poti face fata clipei de acum. Resursa va fi aici cand vei avea nevoie de ea, nu inainte si nici dupa aceea (lasa amintirile trecutului si proiectiile viitorului: "Carpe diem" cum spunea si Horatiu; pacat ca nu este inteleasa cum ar trebui aceasta mixtura de cuvinte).
Cuvant. Decizie. Noapte. Rasarit. Zori de zi? De ce? Raspuns? Nicidecum!
Te iubesc! Te urasc! Imi place cum mirosi! Puti! Te vreau! Te reneg! Curand? Deceniu, sau poate secol.
Cum ar fi? Gandurile rele sa fie usor de sters (asemenea mazgalelilor pe nisip) iar gandurile bune sa ramana inscriptionate (asemenea unei opere de arta).
Aer, caldura, vis, nefera, nebunie, naluca, imaginatie.
Usor si insipid....