1: Am alergat odata cu timpu`...: MomentE
javascript:void(0)

marți, 4 noiembrie 2008

MomentE

Seara.. Film cu dracul. Discutii, critici, admiratii…

impulsul, curiozitatea, destinul, drumul, trecutul, muzica, sunetul, marea, visul, toate se imbina. Cararile a doi tineri sa incruciseaza. Multe in comun, multe ce difera. El, prins intr-o poveste din trecut, ea pur si simplu in cautare de distractii, dar si in cautarea unor stari de vid. Discutii, apoi legatura se pierde pe drum. Trece timp, se vad, povestesc, rad, zambesc, se intrerup, de parca timpul le-ar fi limitat de ceva inca necunoscut. Se infiripa un fel de idila, mai ciudata. Trecutul apare, atacand prezentul. El hotaraste sa ramana agatat de trecut, sa renunte la prezent, la entuziasm, la nebunie, la “incredibil, dar adevarat”. Mai are insa timp de asteptat. In acest timp cei doi continua totusi sa se vada pentru a profita de acel ceva special. El incepe sa aiba dubii in ceea ce privea corectitudinea fata de celelalte doua persoane de pe tricicleta; se gandeste la un posibil dezastru. Nu mai stie ce vrea, cum vrea, daca mai vrea ceva. Atunci ea ii spune “Let`s go to the seaside. Just the two of us. Just a moment for us, and that`ll be ,all. At the seaside… there it should have begun, there it will end”. El, confuz, refuza, mintea`i fuge`ntr`o mie de parti. Poate ar vrea, dar in final nu o va face. Atunci ea, porneste un joc dubios, care poate oferi intensitate sau despartire timpurie “Then, we shall see eachother when we`ll go to the seaside, before you`ll go away. Until that moment, we shall not speak, we shall not meet…” Inceputul finalului abia initiatei idile. Din orgoliu, incapatanare sau altele in genul, cei doi ajung la acest accord dubios. Ea continua “If you won`t come this year, you can look for me sometime in the future, I`m feeling that we`ll meet again”. Atunci el ii sopteste “ I said, I say, you`ll miss me, you miss me… you`ll be missing my voice, my bites, my skin, my stupid stories, my everything…” Metrou. Peron. Sarut. El se retrage fara a mai privi inapoi. Timp mult a trecut. Au ramas amintiri multe, senzatii dubioase, goluri in stomac si cartela lui de metrou mazgalita de ea in ultimele minute petrecute impreuna (“pentru tot ce a fost. pentru tot ce ar fi trebuit sa fie. pentru tot ce va fi”)

Timp a trecut… Gandindu`se la acele momente pe chipruile lor se imprima un zambet larg (pana si ochii le zambeau, tari actorii…) s`au revazut? Poate in alt film. Ocolind un dezastru, o despartire mai tarzie s`au indepartat. Regreta acel timp ce`l mai puteau avea? Senzatii ciudate, un soi de nostalgie, un mare gol in stomac in ziua in care ar fi urmat deja stiuta despartire.

Interesant cum unul credea in destin iar celalat fugea. Fugea de frica, poate, sau poate pentru a nu rani. Dubios e ca ne`am asteptat la alt final. Well, happy`end`urile nu`s pentru toate filmele. “they just smoked a bad weed.”

~THE END~

2 comentarii:

sandra spunea...

eu as regiza alt final... de fapt nici nu are final...

Laura spunea...

Ce ne mai place sa mai traim in trecut....Ce simplu, ce comod e...Dar cu prezentul cum ramane?
Crezi in schimbari????
Pe naiba si uiti de tine la infinit...TREZIREAAA!
Nu ai voie si stii ca fericirea e acolo in palmele din fata...nu undeva pe gard...Nu-ti impune nici tu idei in care nu crezi,
Respect,
LB