1: Am alergat odata cu timpu`...: aprilie 2014
javascript:void(0)

vineri, 18 aprilie 2014

wake up@

 nimeni nu intervine. Sunt tot aici. Bine-ai venit in lumea mea: zambesc neincetat: aici e magnific. Te-ai minti singur spunand contrariul. Ce faci? Unde esti? Ce se intampla? Aici, acolo, tot acolo.
Un loc minunat sau un sicriu? Nu mi'e frica de nimic dar vezi tu? frigul poate ingheta simtamintele si realitatea.
aici? aici, e frumos.
Liniste...
Privirea'ti devine din ce in ce mai contradictorie. De ce tot trebuie sa fie din ce in ce mai bun? De ce sa nu te bucuri de haos? De ce sa nu accepti fericirea care vine din noi? De ce sa atasezi false zambete cand ai uitat acum o epoca cum sa razi? ti'as da macar o jumatate din visele mele, cate'ai putea intelege!!!
In marea larga esti dar te blochezi ca un peste in acvariu fara nici un comentariu..... Vrei sa fugi dar te'mpiedici in blugi. Blugii pe care i'ai uitat anul trecut pe podea alunecand dupa acadeaua pe care-am aruncat'o inainte de'a'mi bea cafeaua; a 5a cafea .. Folosesti fraze cenzurate crezand ca m-ai luat in rate.
De-as putea sterge cu o guma toate ideile crete, as putea alcatui o noua realitate. Realitatea.

Alergam incercand sa las acest amalgam deoparte cand....
Tarziu, realizam ca nu suntem decat soapte care se pierd in zori de zi, care se ascund printe cersafuri si lumineaza in linistea diminetii.







Dor de sarutul nisipului...