1: Am alergat odata cu timpu`...: februarie 2009
javascript:void(0)

marți, 24 februarie 2009

Cum ar fi...?

“Cum ar fi fost viata mea… daca un om fara minte mi’ar fi trait viata?”

Caci bine sunt spuse de Covei si de Tanase…

Gandim mereu cum ar fi sa traim viata altora, al lui X sau al lui Y. Ne gandim cum ar fi sa dam timpul inapoi, alteori vedem cum reparam greselile facute in trecut, ne gandim cum ar fi viitorul daca am face altceva.

Vreau sa traiesc momentul cat pot mai bine, sa constientizez mai mult decat o data’n zi ca timpul in loc nu se opreste, ca amintirile sunt imagini din trecut pe care nu le pot retrai si ca secunda trece si nu’mi creez amintiri pentru atunci cand nu voi mai fi capabila.

nevoie acuta de somn, abundenta de vise infecte…

Papusa din sfori

O papusa creata din sforicele prinde viata. Se uita’n jur si realizeaza ca se afla intr’un seif, asezata acolo probabil de creator. Prinde curaj, si se departeaza usor de seif. Exploreaza, gaseste lucruri nemaivazute pana atunci. Nimic nu era mai interesant. Gaseste un briceag, se joaca, se taie usor. Nu se lasa si’si continua explorarea. Gaseste o lumanare, se mira apoi se’ntoarce’n seif. Urmatoarele zile la fel, pana cand la un moment dat, curiozitatea intervine. “de unde provine acea lumina?” se apropie cu mai mult curaj spre lumanare, Poate prea mult curaj. Se arde. Se’ntoarce in seif si refuza sa’l paraseasca. Apoi descopera alte papusi, ce vor schimba totul sau poate nimic.